Viaţa bate blogul

Pentru cei care nu au chef să citească ce-i aici, avem o variantă scurtă: nu am spus nimic, ca să nu risc să fiu acuzat de un egoism cras.

Varianta lungă începe fireşte de la plebicist, adică petrecerea aceea horcăind a oameni. Noi am ajuns acolo la 11.30 împreună cu samuraii, iar dacă (mai) erau şi membrii din juriu pe acolo regret să spun că nu am văzut pe nimeni. Şi asta pentru că intrasem, sunt destul de sigur, în ceva similar scenei Trash Compactor (Star-Wars-geeks beware), adică undeva pe la penultima frontieră. Aveam cca 4-5 centimetri cubi de aer la dispoziţie de persoană. Dar când rămâneai fără aer puteai să completezi liniştit cu bere. Beeereee. Sau shot-uri tequiloase şi blowjob-uri servite la bar, după preferinţe.

Atmosfera s-a dres treptat. Pleca lumea. Cei care rămâneau, în schimb, erau de nota 10. Ceea ce nu e acelaşi lucru cu a spune că erau de locul I. (See, I can't help myself.) Chiar erau. Mie îmi plac oamenii care trebuie să se chinuie puţin ca să-şi aducă aminte cum îi cheamă. Aş fi putut pune nişte hyperlink-uri aici, dar e mai bine ca zvonurile să se transmită prin word of mouth. Ptu', adică prin viu grai.

Am petrecut cu fetele de la VaVaVuum, pe care le-am răzbunat pentru crunta nedreptate de a nu fi poftite şi ele pe podium să îşi arate pantofiorii. - Tu ştii ce drăgălaşi erau? - În orice caz, ţin pe această cale să mă dezic şi de tot ce s-a întâmplat în seara respectivă, so as not be possible for me to be held responsible in court.

Am avut plăcerea să o întâlnesc pe Mihaela de la aardvark, căreia îi datorez o bere (sub legământ). aardvark era echipa care eram convins că va câştiga la Instituţională. You just know these things. În rest, mai erau pe acolo marii bloggeri, unşi câştigători, Ligia şi Iulian, Laurenţiu, recently converted to Party Animal, şi desigur tot alaiul de echipe şi organizatori ai OC 08.

Ca să continuu invers cronologic: după premiere am răspuns la câteva întrebări pentru o domnişoară de la Wall-Street. Am fost întrebaţi şi de către un angajator cine a desenat porcuşorul (danke, Andrada!). Membrii juriului nu au vrut să ne vorbească. Poate ar fi fost şi greu cu pişcoturi în gură. Am vorbit, în schimb, la telefon cu una dintre clientele noastre, să ne mulţumim, felicităm şi punem la cale o întâlnire viitoare.

La premiere am câştigat. Premiul ăl mare al "probei vedetă". Fusesem întrebat înainte să ajung acolo de atâtea ori dacă am emoţii încât începusem să cred că e ceva în neregulă cu mine pentru că nu le am. John o'Groat au fost chemaţi primii pe scenă, asta după ce fuseseră deja invocaţi Brutarii. Apoi TeaM'Saga. Şi-apoi noi cinci.

Şi pentru că deja devine prea lung articolul, aş spune asta:

Este puţin ciudat că am câştigat noi. Este puţin ciudat, deoarece campania noastră a fost făcută în întregime după 8 seara. În nici o seară nu ne-am apucat de muncă mai devreme. Şi de fiecare dată în câte un bar. La bere. Beeereee.
Nu ştiu alţii cum sunt, dar mă gândesc că mai sunt şi alte echipe în situaţia asta. Ei, vă închipuiţi ce ar putea născoci minţile acestea dacă s-ar apuca de muncă de la 9 dimineaţa?