Posibile raspunsuri pentru unde eram.

Pentru fotografiile color:
M-am ratacit in sala din cauza blitz-urilor.

Pentru fotografiile alb-negru:
Un adevarat panda se poate camufla usor in astfel de fotografii

Cam aşa arătam pe podium. Nu toţi, doar cei fotogenici dintre noi, se pare. =) Nu ştiu ce păţise Alex.
Am ales imaginea din Galeria Foto, pentru că noi nu ne-am sinchisit să aducem aparat foto. Nepoţii ne vor bate obrazul când va veni vremea.

Viaţa bate blogul

Pentru cei care nu au chef să citească ce-i aici, avem o variantă scurtă: nu am spus nimic, ca să nu risc să fiu acuzat de un egoism cras.

Varianta lungă începe fireşte de la plebicist, adică petrecerea aceea horcăind a oameni. Noi am ajuns acolo la 11.30 împreună cu samuraii, iar dacă (mai) erau şi membrii din juriu pe acolo regret să spun că nu am văzut pe nimeni. Şi asta pentru că intrasem, sunt destul de sigur, în ceva similar scenei Trash Compactor (Star-Wars-geeks beware), adică undeva pe la penultima frontieră. Aveam cca 4-5 centimetri cubi de aer la dispoziţie de persoană. Dar când rămâneai fără aer puteai să completezi liniştit cu bere. Beeereee. Sau shot-uri tequiloase şi blowjob-uri servite la bar, după preferinţe.

Atmosfera s-a dres treptat. Pleca lumea. Cei care rămâneau, în schimb, erau de nota 10. Ceea ce nu e acelaşi lucru cu a spune că erau de locul I. (See, I can't help myself.) Chiar erau. Mie îmi plac oamenii care trebuie să se chinuie puţin ca să-şi aducă aminte cum îi cheamă. Aş fi putut pune nişte hyperlink-uri aici, dar e mai bine ca zvonurile să se transmită prin word of mouth. Ptu', adică prin viu grai.

Am petrecut cu fetele de la VaVaVuum, pe care le-am răzbunat pentru crunta nedreptate de a nu fi poftite şi ele pe podium să îşi arate pantofiorii. - Tu ştii ce drăgălaşi erau? - În orice caz, ţin pe această cale să mă dezic şi de tot ce s-a întâmplat în seara respectivă, so as not be possible for me to be held responsible in court.

Am avut plăcerea să o întâlnesc pe Mihaela de la aardvark, căreia îi datorez o bere (sub legământ). aardvark era echipa care eram convins că va câştiga la Instituţională. You just know these things. În rest, mai erau pe acolo marii bloggeri, unşi câştigători, Ligia şi Iulian, Laurenţiu, recently converted to Party Animal, şi desigur tot alaiul de echipe şi organizatori ai OC 08.

Ca să continuu invers cronologic: după premiere am răspuns la câteva întrebări pentru o domnişoară de la Wall-Street. Am fost întrebaţi şi de către un angajator cine a desenat porcuşorul (danke, Andrada!). Membrii juriului nu au vrut să ne vorbească. Poate ar fi fost şi greu cu pişcoturi în gură. Am vorbit, în schimb, la telefon cu una dintre clientele noastre, să ne mulţumim, felicităm şi punem la cale o întâlnire viitoare.

La premiere am câştigat. Premiul ăl mare al "probei vedetă". Fusesem întrebat înainte să ajung acolo de atâtea ori dacă am emoţii încât începusem să cred că e ceva în neregulă cu mine pentru că nu le am. John o'Groat au fost chemaţi primii pe scenă, asta după ce fuseseră deja invocaţi Brutarii. Apoi TeaM'Saga. Şi-apoi noi cinci.

Şi pentru că deja devine prea lung articolul, aş spune asta:

Este puţin ciudat că am câştigat noi. Este puţin ciudat, deoarece campania noastră a fost făcută în întregime după 8 seara. În nici o seară nu ne-am apucat de muncă mai devreme. Şi de fiecare dată în câte un bar. La bere. Beeereee.
Nu ştiu alţii cum sunt, dar mă gândesc că mai sunt şi alte echipe în situaţia asta. Ei, vă închipuiţi ce ar putea născoci minţile acestea dacă s-ar apuca de muncă de la 9 dimineaţa?

A trecut? A trecut.






Tot ? Ei, nu chiar tot. Dar ce era mai cu nod-în-gât şi genunchi-de-brânză-topită s-a dus. Ieri şi astăzi au fost prezentările la Olimpiadele Comunicării. Am fost luni la Relaţii Publice, dar nu am putut sta decât la primele echipe. Mă aşteptam să fie persoane mai bine pregătite pentru vorbitul în public. Guess not.

Astăzi a fost finala şi pentru proba de Publicitate (Advertising, în "limba comunicării"). Şi m-am bucurat să văd că echipele pe care le remarcasem încă de pe vremea preselecţiilor pe blog-urile lor (sunt în blogroll în dreapta, nu sunt secrete) au avut prezentări faine. Şi cu hârşti =). Şi a mai fost o echipă a cărei prezentare mi-a plăcut mult, cu nişte mici amendamente. Dar cum nu are rost să ne pupăm reciproc de frunte, nu o sa continuu.

În ceea ce priveşte prezentarea noastră, vreau să le trimit un gând bun (virtual şi digital) unor persoane din juriu pentru zâmbetele şi/sau râsetele lor, care ne-au mai descleştat fălcile atunci când ne-am trezint pe scenă. Dar mai ales unul pentru clientele noastre, căci nici nu apucasem bine să ne aşezăm după prezentare şi primesc un mesaj cu majuscule: "BRAVO!". Eu vă mulţumesc pentru ajutor şi bunăvoinţă. Şi pentru că m-am simţit bine lucrând. Da, da, pentru o bancă. Premium - sâc!

Anyway, eu cu asta am cam rămas. Dacă până acum nu te-ai simţit bine lucrând pentru finală, pentru client, bibilind la prezentare, dregându-ţi vocea în faţa oglinzii, dacă nu te-ai simţit bine la conferinţe şi nu ai aflat nimic nou, de la tutori sau chiar din prezentările celorlalţi - păi, cam degeaba ai fost. Că vineri nu începe distracţia, vineri e doar cireaşa de pe tort.

Ne vedem la cireaşă!


A propos, mai este cineva care a fost şi la prezentările probei de Comunicare Instituţională căruia i s-a părut că participanţii de acolo au fost MULT mai structuraţi şi mai elocvenţi decât noi cei de la Advertising per total?

Joi, 17 aprilie,
s-au stabilit clienţii pentru echipele finaliste.

Marţi a avut loc un "laborator de disecţie" (deşi am asistat la mai multă prezentare decât disecţie propriu-zisă) însufleţit, pentru mine cel puţin, de domnul Sorin Psatta. Tare mi-a plăcut când ne-a spus că povestea din primul spot radio pentru CNA era chiar relatarea unei scene din Ôdishon. Ei, da! Ăsta da om tânăr.

Miercuri urma să se discute despre Drumurile care duc în comunicare. Surpriza neplăcută: nu a venit d-l Andrei Cohn, aşa cum era anunţat. Eu, unul, de aceea venisem. Pentru că anul trecut am fost foarte impresionat de prezentarea dumnealui. Surpriza plăcută: a venit Ţugu.
Miercuri, precum şi la conferinţa de marţi, am avut senzaţia că nu mă aflu unde trebuie. Îmi părea rău cumva pentru invitaţi că trebuia să răspundă la întrebări precum "ăăăh, deci artu' se ocupă de scrisul textului, iar copy-u' de ce se vede, de imagine, nu?".
Adică, mă gândeam că din moment ce eram acolo, aveam cu toţii un fundament (o placă turnantă) de cunoştinţe peste care să urmeze să fie adăugate nişte tips&tricks sau hotkeys direct din gura în care s-ar afla o asemenea informaţie. Dar cred că am greşit eu. În fond, toată lumea era acolo să înveţe - un melanj eterogen de capete curioase.

Astăzi, joi, s-au tras brief-urile. Clientul nostru: ABN AMRO. Produs: Cardul Perfect Fun. După aceasta, au urmat un Q&A instructiv cu Răzvan Mătăşel şi Andrei Cohn (a venit, a venit). Cuvintele de ordine au fost: simplificare, lucruri interesante, relevanţă şi... vioiciune.
Cumva, toată lumea are ceva acum împotriva faptului că puştimea, advertising wannabes, foloseşte jargonul misiei. "Ce-i cu atât POSM, horeca, Brand Flavour şi alde astea? Abia aţi ieşit din găoace."
Mie nu mi se pare nimic în neregulă cu împrumutarea jargonului atât timp cât NU îl foloseşti deşi nu înţelegi ce înseamnă. Şi mai ales, atât timp cât NU faci asta pentru a ascunde lipsa unei idei, aşa cum spunea Răzvan Mătăşel. În rest, folosiţi englezisme cât cuprinde! Pentru că "faza cu inocenţa vârstei" nu prea ţine. Şi să vii să susţii chestia asta înseamnă că nu îţi cunoşti prea bine ascultătorii.
Nu spun că e bine sau nu că tinerii se maturizează mai repede în zilele noastre, dar asta e o certitudine. Nu spun că e bine sau nu că asta se întâmplă şi prin imitarea comportamentului celor mai în vârstă şi mai de succes, dar aşa se întâmplă.

Până aici cu partea glamorous a Olimpiadelor. Începe munca.

Ne-am gandit sa aplicam conceptul de transparenta pe care l-am folosit in campania de la Olimpiadele Comunicarii chiar si pentru echipa noastra. Iata rezolvarea.

later edit: Si daca tot s-a aruncat manusa, atunci ne publicam si notele cu care a fost apreciata rezolvarea noastra de mai sus:

• Gandire strategica: 23.33 puncte
• Creativitate: 19 puncte
• Abilitati de prezentare si persuasiune: 15 puncte
• Sinergia echipei: 13 puncte

Lista mult asteptata a aparut! Felicitari tuturor participantilor! :)

Zilele acestea s-ar putea sa punem campania pe blog.

Acest articol este adresat celor care nu s-au inscris la O.C. 2008 si au dat din pura intamplare peste acest blog.
Sa clarificam: nu se face casting pentru serialul Orange County. Se incearca antrenarea mintilor guralive in crearea unor campanii de comunicare ce au rezultate vizibile asupra publicului tinta.
De ce ar vrea cineva sa participe? Simplu: pentru ca in aerul expirat se poate simti o concentratie mare de abilitati de comunicare. Pentru cateva minute ti se permite sa-ti tusesti ideile. Daca esti bun, expectorant, esti recompensat din plin cu sirop de tuse.

dialog imaginar





















- Bha, vreau shi yo sa'mi fac blog!!
- Şi ce fel de blog vrei să faci?
- Pai, s fie cu....... poze, filmuletze........ shi ce imi mai vine mie prin kp!!!
- Bine, bine, dar despre ce o să fie însemnările?
- Kum adik? Or sa fie dspre mine. Shi valoarea mea!!!
- Okay, dar care este motivul pentru care vrei să faci un blog? Care e scopul?
- Adik kum......? Yo'l fak ptr olimpeadele komunikrii.
- Da, dar vrei să îl foloseşti ca instrument de comunicare internă, adică doar pentru membrii echipei tale, sau pentru a interacţiona cu celelalte echipe şi organizatori - sau poate pentru a ajunge la toţi cei care sunt interesaţi de concurs, fie că participă sau nu?
- Ku totzi!! ku toata loomea!!!!!
- Bun. Şi ce ai tu să le spui lor, tuturor celor interesaţi de comunicare?
- Da c krezy k nam c sa l arat??...
- Nu, doar te întrebam despre ce o să le vorbeşti.
- O s le-arat cne sunt yo, c am fkut si c filme shi moozyk place la soophletzeloo' meu.
- Da, dar de ce ar vrea cineva să citească despre aşa ceva? Fiecare are nişte filme sau un gen de muzică preferat. Ce le face pe ale tale speciale?
- K's ale mele shi numa ale mele!!!
- Şi ce legătură au cu domeniul comunicării? Care este atunci diferenţa dintre blog-ul tău pentru OC şi un cont de social networking, bunăoară hi5 sau myspace?
- C sa faka ma?
- Nimic, nimic.
- Da kum fak sa am multzi vizitatori.?? multzi mutzi........
- Aici există două răspunsuri: cel lung şi cel scurt.
- Zil pal loong! k nam treaba......
- Păi, ca să faci rost de vizitatori trebuie să ţii cont de foarte multe lucruri. Uite care mi se par mai importante mie:
În primul rând, să îţi structurezi grafic blog-ul în funcţie de cum se plimbă ochii vizitatorilor pe o pagina web, să fie aerisit, curat, să aibă un font lizibil şi culori potrivite conţinutului.
În al doilea rând, să ai conţinut relevant pentru domeniul în care foloseşti blog-ul. Dacă blog-ul tău este http://vând-castraveţi.livejournal.com, nu are rost să introduci informaţii despre preţurile iahturilor de lux, nu? Încearcă îţi şi optimizezi blog-ul: să pui titluri şi tag-uri relevante şi să faci informaţia uşor de găsit.
În al treilea rând, caută să îţi faci blog-ul cunoscut prin cercurile, grupurile în care doreşti să te aflii. Scrie comments pe paginile celor pe care îi admiri. Intră în comunităţi online, forumuri, grupuri de email sau de alt tip. Dar întotdeauna să o faci cu măsură - nimănui nu îi place de cel care îşi face loc cu coatele.
În al patrulea rând, dacă ţii mult la numărul vizitatorilor, descarcă-ţi un serviciu de monitorizat statisticile paginii tale. Eu îţi recomand Google Analytics: oferă informaţii foarte detaliate, e gratuit şi practic invizibil pe pagina ta. Astfel poţi afla de unde intră lumea (pe ce pagini, de pe ce link-uri), ce browser-e folosesc (ca să ştii că pagina ta s-ar putea să le apară altfel decât cum o vezi tu), din ce ţări vin, cât stau, care sunt cuvintele cheie etc.
Nu în ultimul rând, nu uita să te porţi frumos. Oamenii nu sunt obligaţi să intre pe blog-ul tău. De aceea, trebuie să îi respecţi. Şi nu îmi spune că tu nu scrii ca să te citească lumea. Amândoi ştim că astea sunt gogoşi. Dacă nu ţi-ar păsa într-adevăr, atunci ai scrie pe papirus la lumina lumânării (sau ai restricţiona accesul la pagina ta). Aşa că nu uita să scrii cu lunile pe blog, răspunde la comments atunci când ai timp şi ţine cont de sugestiile lor. Eşti norocos să ai parte de ele.
- Bai, ma pliktisiiiiiii de nui adevarat sa mor neboon dak-tzi zik. kre era varianta skoortah???
- Pune pornografie şi clipuri cu oameni dezaxaţi.

gramatică, stil şi ortografie!








M-am uitat, curios nevoie mare, la echipele înscrise anul acesta la Olimpiadele Comunicării. De fapt, nu mă uitam decât ca să mă asigur că suntem şi noi pe acolo. Eram.

M-am mirat văzând că nu sunt decât 39 de echipe înscrise la proba Advertising. Dar m-am gândit că această generaţie de olimpici a sacrificat cantitatea de dragul calităţii. Fiind puţine, mi-am spus că nu ar fi un efort titanic din partea mea să arunc câte o privire pe blog-urile acestora.

Aici mi-a fost dat să fiu neplăcut surprins (iar şi iar) de dezacorduri, greşeli gramaticale şi de lexic, texte foarte (dar foarte) prost scrise - ca o conversaţie seacă dintre două scuipături de seminţe - şi alte grozăvii de fel. Asta ca să fiu gingaş şi să nu pun la socoteală entry-uri lipsite de relevanţă - despre ce film ne place nouă, cum ne-au furat pe noi anul trecut şamd. - şi acele blog-uri, mistice de altfel, care nu conţineau decât test-entry-ul Wordpress.

Nu vreau să numesc vreo echipă sau să dau link spre vreun blog. Nu sunt adeptul umplutului blogroll-ului cu paginile "prietenilor, nu concurenţilor", dar în nici un caz nu fac lobby pentru scoaterea ochilor celuilalt, homo homini lupus sau dog eat dog. Dar pe de altă parte, nici nu voiam să păstrez gustul acesta sec doar pentru mine. De ce am senzaţia că echipele înscrise sunt pur şi simplu cele care au apucat să termine la timp formularele?

Sper să nu creadă cineva că fac asta din cine ce spirit mefistofelic sau prea mult timp liber (deşi ultima variantă e plauzibilă), dar cred că un om de comunicare ar trebui în primul rând să ştie să se exprime şi să nu fie la cuţite cu limba română. Nu cred că este prea mult să ceri gramatică, stil şi ortografie! Titu ştie la ce mă refer.

Sigur că se poate argumenta că aceste probleme nu au legătură cu proba Advertising şi, chiar dacă ar avea, copii doar scriau pe blog. Poate campania făcută de ei este strategică like clockwork şi creativă din cale-afară. În fond, pe blog trebuie să fii cât mai autentic, nu? Să zicem doar că dacă aşa este cineva autentic, atunci poate cea mai mare problemă a lui nu sunt Olimpiadele.

Şi ca să nu vorbesc în gol, ataşez şi câteva screenshots.

Dar, ca să nu uit, au fost şi câteva blog-uri care mi-au plăcut: Brutăria - un blog cu aromă, Grupul de interese - cu interese comune, Specii pe cale de apariţie - nu numai pentru Chief Wiggum.

Panda - endangered creativity
Urşii panda sunt carnivori. Suntem. Dar preferăm bambusul, deoarece e doar al nostru. Suntem pe cale de dispariţie, dar nu ne vei vedea prin nici o rezervaţie.

Alex - Copywriter, anul II FCRP

Îmi place să tropăi prin viaţă, nu să păşesc tiptil şi de fiecare dată când aştept metroul cu spatele la linii încerc să calc pe mijlocul pătratelor inexistente ca să ajung ultimul la prima staţie. Se spune că urşii panda au imaginaţia bogată.






Dorin - Copywriter, anul II FCRP
Tuşesc în fiecare dimineaţă pentru că doar aşa simt că pot fuma în continuare Marlboro Lights. În timpul liber îmi place să bag DVD-uri în video pentru că regret că nici VHS-ul, nici tramvaiul 5 nu mai merg zilele astea.







Laura - Media Planner, anul II, FJSC

Îmi place fantezia, nu şi realitatea. Dar cum ştiu că nu pot trăi într-o lume paralelă, fantezistă, numai a mea, atunci mi-aş dori ca realitatea să aibă un copy bun, fantezist.







Octav - Art Director, anul II, FJSC

Creativity? Would you like some fries with that?










Sorin - Tâmplar, anul II, FCRP

Între noi nu se află un al treilea care să-şi pună mâna peste noi amândoi.