banner final

Conquerors

⊆ 03:06 by Oktav | ˜ 0 comentarii »

 

Aaaaaarrrr!

⊆ 07:14 by Oktav | ˜ 0 comentarii »

 

unde era Alex in poza cu pricina

⊆ 05:19 by Alex | ˜ 1 comentarii »

Posibile raspunsuri pentru unde eram.

Pentru fotografiile color:
M-am ratacit in sala din cauza blitz-urilor.

Pentru fotografiile alb-negru:
Un adevarat panda se poate camufla usor in astfel de fotografii

 

De jos în sus

⊆ 13:46 by Sorin Dincea | ˜ 1 comentarii »

Cam aşa arătam pe podium. Nu toţi, doar cei fotogenici dintre noi, se pare. =) Nu ştiu ce păţise Alex.
Am ales imaginea din Galeria Foto, pentru că noi nu ne-am sinchisit să aducem aparat foto. Nepoţii ne vor bate obrazul când va veni vremea.

 

Ce nu am spus aseară pe podium

⊆ 06:42 by Sorin Dincea | ˜ 4 comentarii »

Viaţa bate blogul

Pentru cei care nu au chef să citească ce-i aici, avem o variantă scurtă: nu am spus nimic, ca să nu risc să fiu acuzat de un egoism cras.

Varianta lungă începe fireşte de la plebicist, adică petrecerea aceea horcăind a oameni. Noi am ajuns acolo la 11.30 împreună cu samuraii, iar dacă (mai) erau şi membrii din juriu pe acolo regret să spun că nu am văzut pe nimeni. Şi asta pentru că intrasem, sunt destul de sigur, în ceva similar scenei Trash Compactor (Star-Wars-geeks beware), adică undeva pe la penultima frontieră. Aveam cca 4-5 centimetri cubi de aer la dispoziţie de persoană. Dar când rămâneai fără aer puteai să completezi liniştit cu bere. Beeereee. Sau shot-uri tequiloase şi blowjob-uri servite la bar, după preferinţe.

Atmosfera s-a dres treptat. Pleca lumea. Cei care rămâneau, în schimb, erau de nota 10. Ceea ce nu e acelaşi lucru cu a spune că erau de locul I. (See, I can't help myself.) Chiar erau. Mie îmi plac oamenii care trebuie să se chinuie puţin ca să-şi aducă aminte cum îi cheamă. Aş fi putut pune nişte hyperlink-uri aici, dar e mai bine ca zvonurile să se transmită prin word of mouth. Ptu', adică prin viu grai.

Am petrecut cu fetele de la VaVaVuum, pe care le-am răzbunat pentru crunta nedreptate de a nu fi poftite şi ele pe podium să îşi arate pantofiorii. - Tu ştii ce drăgălaşi erau? - În orice caz, ţin pe această cale să mă dezic şi de tot ce s-a întâmplat în seara respectivă, so as not be possible for me to be held responsible in court.

Am avut plăcerea să o întâlnesc pe Mihaela de la aardvark, căreia îi datorez o bere (sub legământ). aardvark era echipa care eram convins că va câştiga la Instituţională. You just know these things. În rest, mai erau pe acolo marii bloggeri, unşi câştigători, Ligia şi Iulian, Laurenţiu, recently converted to Party Animal, şi desigur tot alaiul de echipe şi organizatori ai OC 08.

Ca să continuu invers cronologic: după premiere am răspuns la câteva întrebări pentru o domnişoară de la Wall-Street. Am fost întrebaţi şi de către un angajator cine a desenat porcuşorul (danke, Andrada!). Membrii juriului nu au vrut să ne vorbească. Poate ar fi fost şi greu cu pişcoturi în gură. Am vorbit, în schimb, la telefon cu una dintre clientele noastre, să ne mulţumim, felicităm şi punem la cale o întâlnire viitoare.

La premiere am câştigat. Premiul ăl mare al "probei vedetă". Fusesem întrebat înainte să ajung acolo de atâtea ori dacă am emoţii încât începusem să cred că e ceva în neregulă cu mine pentru că nu le am. John o'Groat au fost chemaţi primii pe scenă, asta după ce fuseseră deja invocaţi Brutarii. Apoi TeaM'Saga. Şi-apoi noi cinci.

Şi pentru că deja devine prea lung articolul, aş spune asta:

Este puţin ciudat că am câştigat noi. Este puţin ciudat, deoarece campania noastră a fost făcută în întregime după 8 seara. În nici o seară nu ne-am apucat de muncă mai devreme. Şi de fiecare dată în câte un bar. La bere.
Beeereee.
Nu ştiu alţii cum sunt, dar mă gândesc că mai sunt şi alte echipe în situaţia asta. Ei, vă închipuiţi ce ar putea născoci minţile acestea dacă s-ar apuca de muncă de la 9 dimineaţa?

 

A trecut.

⊆ 12:29 by Sorin Dincea | ˜ 0 comentarii »

A trecut? A trecut.






Tot ? Ei, nu chiar tot. Dar ce era mai cu nod-în-gât şi genunchi-de-brânză-topită s-a dus. Ieri şi astăzi au fost prezentările la Olimpiadele Comunicării. Am fost luni la Relaţii Publice, dar nu am putut sta decât la primele echipe. Mă aşteptam să fie persoane mai bine pregătite pentru vorbitul în public. Guess not.

Astăzi a fost finala şi pentru proba de Publicitate (Advertising, în "limba comunicării"). Şi m-am bucurat să văd că echipele pe care le remarcasem încă de pe vremea preselecţiilor pe blog-urile lor (sunt în blogroll în dreapta, nu sunt secrete) au avut prezentări faine. Şi cu hârşti =). Şi a mai fost o echipă a cărei prezentare mi-a plăcut mult, cu nişte mici amendamente. Dar cum nu are rost să ne pupăm reciproc de frunte, nu o sa continuu.

În ceea ce priveşte prezentarea noastră, vreau să le trimit un gând bun (virtual şi digital) unor persoane din juriu pentru zâmbetele şi/sau râsetele lor, care ne-au mai descleştat fălcile atunci când ne-am trezint pe scenă. Dar mai ales unul pentru clientele noastre, căci nici nu apucasem bine să ne aşezăm după prezentare şi primesc un mesaj cu majuscule: "BRAVO!". Eu vă mulţumesc pentru ajutor şi bunăvoinţă. Şi pentru că m-am simţit bine lucrând. Da, da, pentru o bancă. Premium - sâc!

Anyway, eu cu asta am cam rămas. Dacă până acum nu te-ai simţit bine lucrând pentru finală, pentru client, bibilind la prezentare, dregându-ţi vocea în faţa oglinzii, dacă nu te-ai simţit bine la conferinţe şi nu ai aflat nimic nou, de la tutori sau chiar din prezentările celorlalţi - păi, cam degeaba ai fost. Că vineri nu începe distracţia, vineri e doar cireaşa de pe tort.

Ne vedem la cireaşă!


A propos, mai este cineva care a fost şi la prezentările probei de Comunicare Instituţională căruia i s-a părut că participanţii de acolo au fost MULT mai structuraţi şi mai elocvenţi decât noi cei de la Advertising per total?

 

Review: 15 | 16 | 17 aprilie

⊆ 11:31 by Sorin Dincea | ˜ 2 comentarii »




















Joi, 17 aprilie,
s-au stabilit clienţii pentru echipele finaliste.


Marţi
a avut loc un "laborator de disecţie" (deşi am asistat la mai multă prezentare decât disecţie propriu-zisă) însufleţit, pentru mine cel puţin, de domnul Sorin Psatta. Tare mi-a plăcut când ne-a spus că povestea din primul spot radio pentru CNA era chiar relatarea unei scene din Ôdishon. Ei, da! Ăsta da om tânăr.

Miercuri urma să se discute despre Drumurile care duc în comunicare. Surpriza neplăcută: nu a venit d-l Andrei Cohn, aşa cum era anunţat. Eu, unul, de aceea venisem. Pentru că anul trecut am fost foarte impresionat de prezentarea dumnealui. Surpriza plăcută: a venit Ţugu.
Miercuri, precum şi la conferinţa de marţi, am avut senzaţia că nu mă aflu unde trebuie. Îmi părea rău cumva pentru invitaţi că trebuia să răspundă la întrebări precum "ăăăh, deci artu' se ocupă de scrisul textului, iar copy-u' de ce se vede, de imagine, nu?".
Adică, mă gândeam că din moment ce eram acolo, aveam cu toţii un fundament (o placă turnantă) de cunoştinţe peste care să urmeze să fie adăugate nişte tips&tricks sau hotkeys direct din gura în care s-ar afla o asemenea informaţie. Dar cred că am greşit eu. În fond, toată lumea era acolo să înveţe - un melanj eterogen de capete curioase.

Astăzi, joi, s-au tras brief-urile. Clientul nostru: ABN AMRO. Produs: Cardul Perfect Fun. După aceasta, au urmat un Q&A instructiv cu Răzvan Mătăşel şi Andrei Cohn (a venit, a venit). Cuvintele de ordine au fost: simplificare, lucruri interesante, relevanţă şi... vioiciune.
Cumva, toată lumea are ceva acum împotriva faptului că puştimea, advertising wannabes, foloseşte jargonul misiei. "Ce-i cu atât POSM, horeca, Brand Flavour şi alde astea? Abia aţi ieşit din găoace."
Mie nu mi se pare nimic în neregulă cu împrumutarea jargonului atât timp cât NU îl foloseşti deşi nu înţelegi ce înseamnă. Şi mai ales, atât timp cât NU faci asta pentru a ascunde lipsa unei idei, aşa cum spunea Răzvan Mătăşel. În rest, folosiţi englezisme cât cuprinde! Pentru că "faza cu inocenţa vârstei" nu prea ţine. Şi să vii să susţii chestia asta înseamnă că nu îţi cunoşti prea bine ascultătorii.
Nu spun că e bine sau nu că tinerii se maturizează mai repede în zilele noastre, dar asta e o certitudine. Nu spun că e bine sau nu că asta se întâmplă şi prin imitarea comportamentului celor mai în vârstă şi mai de succes, dar aşa se întâmplă.

Până aici cu partea glamorous a Olimpiadelor. Începe munca.